M-am trezit. M-am ridicat din pat si am privit in jurul meu. Doua secunde mai tarziu mi-am dat seama ca parca ma trezisesem dintr-o amorteala de vreo doi ani din care nu prea imi aduc aminte mare lucru...cert este ca acum am deschis ochii. A fost crud adevarul, a fost dureros si inca este atunci cand privesc ce se intampla pe langa mine si vad ca nimic nu-mi mai convine.
Simt intr-un fel cum distrug sistematic tot ceea ce am construit cu greu in atatia ani si in acelasi timp simt cum din mine ies acele voci pe care le-am facut sa taca acum mult timp si pe care acum le iubesc mai mult ca oricand. Ma uit la el, incerc sa mai descopar ceva din ceea ce credeam ca iubesc...poate doar noaptea cand doarme ma mai las ametita de parfumul lui...in rest privesc un strain, privesc un om pe care refuz sa cred ca-l cunosc atat de bine. Fac rau cu buna stiinta si asta e cel mai grav.
Mai am tresariri in care imi imaginez ca totul o sa se rezolve de la sine ca totul o sa treaca precum o furtuna care lasa in urma doar doi nebuni care se iubesc mai mult ca niciodata...dar imediat ce gandul imi dispare si il privesc imi dau seama ca nu EL este acela... As vrea sa fiu salvata de printul din povesti acum, dar stiu ca nu exista asa ca ma trezesc rapid!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu